Roll the dice

9 02 2009

Am citit acum un articol ft pertinent marca Doru Panaitescu, articol ce dezbate pozitia pe care o ocupa publicitatea in mediul online in momentul de fata, versus pozitia pe care aceasta o ocupa in early 2004-2005.

As fi vrut sa comentez, deoarece eu am inceput a face media cu internetul. Am crescut o data cu el, in mod autodidact, furand know-how de la toti cei ce vindeau online, de la toti cei ce intelegeu online, de la toti cei ce stiau si credeau in marele potential al online-ului.  Dar ma vad in pozitia de a spune doar atat: that’s so right!

Totusi as vrea sa am un raspuns personal la intrebarile lansate ca si epilog al acestui articol:

roll-the-diceAsadar: va continua paruiala in public? Atata timp cat vor fi bani la mijloc, orgolii si multi necunoscatori, paruiala va fi in ipostaze cu totul surprinzatoare.

Vor fi mai multe lovituri sub centura ca in anii trecuti? Mai ales in an de criza financiara, loviturile sub centura si lupta perversa pentru suprematie (reputatie – bani) va fi tot mai acida dar si inventiva.

Se vor replia publisherii catre continutul de calitate? Daca alta solutie nu le va ramane, da, daca se vor putea fofila in continuare, nu.

Va continua Internetul sa fie locul unde barierele de intrare sa fie mici pentru independentii care stiu sa exploateze o nisa? Punct ochit – punct lovit

Se vor trezi agentiile din dulcea letargie insuflata de garantia pastrarii contului de la un an la altul? Daca nu se vor trezi, vor pierde contul, sau cel putin partea de online. Asa, le va mai ramane presa :), TV-ul, radioul, OOH-ul..

Va lua online-ul din celelalte medii mai putin masurabile, continuand trendul din ultimii ani? Sau – Se vor cheltui mai multi bani pe oameni care fac o actiune reala, masurabila iar nu pe similitudini?





In America e soare, noi suntem acoperiti de ziare

29 12 2008

Acum pe final de an, pe ultima suta de metri de sirag de carnati se fac previziunile anului 2009. Ne uitam inapoi, vedem ce-a fost in 2008 si speram, ca asa ne sta bine, la un 2009 mai bun. Cu mai multi bani, cu mai mult soare, cu zapada in Bucuresti de Craciun, cu realizari profesionale/personale, cu sanatate, bucurie si….la mai mare!

In 2008 a fost bine pentru ca am vorbit dar nu s-a intamplat nimic pentru ca….in 2009 e criza financiara. Am luat-o pe toate partile, am analizat din toate perspectivele si ne-am asezat sa mancam. Sa mancam bine, sa bem mult ca inca suntem in 2008 si sa apucam acum cat de mult se poate.

Personal am analizat si am reflectat la criza care va sa vie peste cateva zile din perspectiva domeniului in care activez: publicitate – media. M-am simtit norocoasa si magulita ca lucrez in online. Ca asa am inceput: cu online. Pentru mine toate discutiile au fost fara sperietura si panica: online-ul va face si va drege si va fi…..Fat Frumos! Pentru cei din jurul meu, care au invatat sa faca mai intai de toate presa pe hartie, radio, TV, OOH nu a fost asa bine. Ei s-au speriat, dar nu atat de tare incat sa fie mai atenti la online, asa ca tot entuziasmul meu s-a concentrat aici s-au s-a revarsat asupra celor care inteleg ce spun (fac si ei tot online – fie scriu, fie fac grafica, fie fac programare, fie planning, fie branding…), celor care sunt pasionati de ceea ce fac, celor care nu fac ce fac de dragul de a face ceva. S-au speriat la gandul ca se va intampla ceva. Dar pentru ca se va intampla si pentru ca nu se intampla acum s-au linistit repede. Mai e timp, sa nu ne agitam, sa lasam treaba asa cum e si sa ne punem pe scris felicitari, pe impachetat cadouri, pe asteptat colete. Mai e pana in 2009 si apoi, sunt altii care se agita, si daca le iese lor facem si noi ca ei, daca nu, inseamna ca asta e si nu va fi nicio criza, totul e fabulatie si nascocire mondiala de inseminare a panicii printre oameni.

Putini sunt cei care se uita si in ograda altora. Uite domn’e in America internetul a depasit ziarele. Am citit acum pe blog la zoso.

Ma astept la reactii de genul:

– pai America e America iar Romania e Romania, de ce ne comparam?

sau

– Ehhh, americanii nu au timp de nimic, o duc rau, la ei e criza cea mai mare, la noi nu e asa, noi suntem un popor orientat spre valori, spre tangibil….

In acelasi stil citeam pe blogul lui Alex Visa tot despre batalia care „se va da” intre presa scrisa si online ca medii de informare. Si pe drept spus, nu va muri presa la anul, cum nu se agita nimeni in sensul asta, nimeni in afara de cei care au incercat pe propria spinare un ziar si o pagina de net si au vazut ca pagina de net, care ofera aceleasi informatii ca si ziarul, este asaltata de vizitatori – UNICI (nu mai spun de afisari…de rasfoirea continua).

Alex spune: “Ziarele sunt grele de folosit, mari, cu multa informatie care nu ma intereseaza, fara posibilitatea de a afla mai multe, etc. Compara asta cu sistemul simplu RSS. Primesc doar ce vreau, din belsug (am in reader materiale sa citesc pana in 2025 cred) si le pot accesa usor de pe mobil oricand si oriunde.”

Dar si Manafu, daca va mai amintiti, a pus pariu pe RSS.

Si acum vine zicala: daca 2 spun ca esti beat, du-te si te culca!

Alex a dus stafeta mai sus, spre anul 2025. Astfel, din ciclul previzuni media 2009+, urmeaza episodul: anul 2025.

BBI urmat de GENERIC DE INCEPUT

In 2009 ziarele, cat sunt ele de mari si stufoase vor fi inca citite/cumparate/incarcate cu publicitate. In 2025 nu.

In 2009 inca vor fi prezenti acei pionieri, care au pornit la drum acum 15 ani si au ramas cam pe acolo. Ei detin un ziar/revista/post TV/radio, au o agentie, au o regie de media, au un trust de media. Au angajati. Sunt fata in fata cu o situatie de criza – financiara. Dar – am mai spus asta si o sustin pentru ca momentan nimeni nu mi-a demonstrat contrariul – acesti oameni nu isi permit (psihologic vorbind, in cea mai mare parte) riscul de a-si asuma riscuri. Au un business in care au investit, oameni pe care (poate) i-au trainuit pe anumite domenii – deci in care au investit, au masinarii si softuri pe care au dat bani si pe care dau bani in continuare, un sediu frumos, mare, incapator, mobilier prietenos, vrafuri intregi (sau foldere) cu „retete de succes”. Sa renunte acum la ele si sa deschida ochii brusc, catre alte orizonturi (sa se intample uimirea de care vorbea Platon in Mitul Pesterii, uimirea care sta la baza oricarei activitati de descatusare mentala si cunoastere)? E un risc. E un soc. Iar cei ce nu sunt pregatiti pentru acest soc nu vor risca. Vor continua in stilul lor, dar vor realiza ca schimbarea trebuie facuta, dar nu brusc. Se vor reinventa treptat, vor accepta provocarea. Dar nu la anul, nu peste 2 sau 3 ani.

In 2025 sigur va fi trecut suficient timp pentru ca si cei pentru care siguranta este cuvantul de ordine se vor fi reinventat, vor fi acceptat acel “alfel”.
In 2025 nu ne vom plimba cu masini spatile pe culuoare frumos marcate, dar vom fi mult mai digitali. Din nevoie. Din cazua – sau poate datorita celor ce au facut acest pas in 2005-2015 si au reusit (in 10 ani!). Pentru ca suntem si vom fi pentru inca ceva timp indoctrinati in spiritul: intru adevar si pentru securitate, iar asumarea unui risc si pasirea pe un alt drum cu incredere, dorinta, pasiune, respect si speranta inseamna deja imbratisarea unui alt spirit de viata: intru mister si pentru revelare. Cam asa este omul, cam asa ar trebui sa fie: creator – in tot ceea ce face.

Schimbarea se va intampla, dar cu rabdare, cu retete de succes verificate si interiorizate, cu testimoniale dar mai ales cu si prin lideri.

BBO urmat de GENERIC DE FINAL





Din lumea online-ului: eu cred, ei nu vor sa ma creada!

11 12 2008

Pe principiul exista oameni cu vointa puternica si oameni cu vointa slaba al lui Nietzsche, eu cred, vreau si pot, ei nu.

Zielel astea tot fac exercitii de imaginatie ptr campanii online. Bine, am renuntat sa ma mai excit psihic si sa fac tumbe si flic-flacuri in van, sa ma incit si apoi sa raman….incitata si bosumflata. Astfel (renunt la elan creator), am facut un plan asa cum s-a vrut. Fac planul scolareste, cu atentie marita catre eficienta si relevanta. Il trimit.

Si….ei bine, nu e bine. Dar de ce nu e bine? Calculele nu-s bune, nu am acoprit target-ul, nu am evaluat corect? Nici vorba!!!

Asa ca primesc urmatoarea cerere: sa se explice clar fieacre casutza a planului! Evident ca in mine a tresearit in prima faza un diluviu de exclamatii de revoltare: Ce e asta?…cum sa explic?..ce sa explic? Cum adica FIECARE casutza???

Pai cum ce?…ce e aia site category? ce e aia site name? ce e aia page impressions, unique visitors, CPM, extracharge….etc

In gand ma revoltam: iar ma intorc in timp? Asta faceam acum vreo 2 ani, in vremea mea de „pionierat”. O iau de la capat?

Morala: ei bine, DA! nu te mai agita asa si pune mana si explica, e normal sa explici, ce te miri atat?

Morala bis: voi care spuneti ca agentiile nu stiu sa convinga clientul, nu mai dati in oamenii din agentii ca nu stiti ce fac ei sa convinga un client, mai ales cand clientul e cu NU in brate

Moarala bis bis: stop cu agitatia ca am ajuns la nu stiu ce nivel cu online-ul in Romania, ca dansam pe loc pe loc, sunt oameni care inca nu stiu cu ce se mananca internetul si ce inseamna un buget de internet care sa atraga dupa el eficienta, bugetul ideal invartindu-se la mirobolanta suma de maxim 5k-10k euro pe luna (si banner-e, evident!)

Morala bis bis bis: iubim clientii care au si cea mai mica intentie de a asculta, ca deaia vin la agentii, ca au incredere in noi, ca le zicem de bine, ca facem cercetari si ca nu vorbim asa ca sa nu adormim.

Later edit:

In universul nietzscean, Dumnezeu a murit şi omenirea singură poate să se realizeze după voia ei fără nici o limită. Sfatul lui este să ne urmăm cele mai înalte idealuri şi să acţionăm asupra lor în libertatea deplină pe care o avem.

Nietzsche consideră că există numai două tipuri de voinţe: puternice şi slabe. Nietzsche crede că „voinţa încătuşată este un mit Voinţa puternică este cea care conduce spre putere. Tot el este de părere că „toţi ne naştem pentru a fi liberi dar nu toţi ajungem să fim voinţe puternice, nu toţi putem ajunge să fim liberi”. Din acest raport el trasează şi două tipuri de morale: de stăpâni şi de sclavi. Aristocratul, cel cu voinţa puternică, este cel care are sentimentul puterii şi tot cel care determină şi creează valorile. Slavii sunt toţi asupriţii, oprimaţii, robii, nedecişii şi istoviţii, toţi cei cu voinţe slabe. Ei exprimă o suspiciune pesimistă faţă de condiţia umană în totalitatea ei, şi poate, o condamnare a omului şi a condiţiei sale. Tot sclavul este invidios pe bunurile celor tari şi suspicios în privinta lor şi el preţuieşte calităţile utile care îi ajută pe suferinzi să îndure mai uşor existenţa: compătimirea, mâna serviabilă şi săritoare, inima caldă, răbdarea, hărnicia, modestia şi amabilitatea. Deosebirea fundamentală între cele două tipuri de morale este că în timp ce primii exaltă respectul şi devotamentul, sclavii năzuiesc spre libertate şi fericire.