Mitul lucrului bun: scump

7 01 2009

Din momentul in care am constientizat valoarea si puterea banului am fost trainuita dupa mitul: ce e bun e si scump, iar romanul e prea sarac sa isi cumpere ceva prost, asa ca va cheltui un car de bani pe lucruri ca na, sunt bune, dureaza mai mult, faci acum o investitie dar stii ca te tine.

Bine, electrocasnice, haine, bijuterii, masini, case…..Uite la mancare nu se mai aplica mitul, ptr ca mai nou, scump inseamna organic, fara e-uri, cu termen de valabilitate ft mic. Asa ca nu te mai tine o saptamana, te tine o zi dar stii ca asa te tine sanatatea (mai mult timp). Deci tot faci o investitie.

Tigarile scumpe sunt mai….bune (cum o fi asta), bautura scumpa e si ea mai buna (ficatul cred ca are orgasm daca bei un whisky de 10 ani).

Serviciile…si ele la fel, daca e mai scump, inseamna ca e mai bine, te trateaza mai bine, iti dau si o floare. Asta era mitul in care nu credeam. Sub nicio forma. De ce sa coste instalarea cablului la unu 5 lei si la altu 50 de lei? De ce la un spital sa coste injectia 11 lei si la altul sa fie 3 lei? Oricum spitalele ma ingrozesc (am umblat prin destule de-a lungul timpului) si imi dau senzatia constanta de incompetenta, muuuuuuuuuulta spaga (asistenta medicala = spaga), treaba facuta in graba (ca repara astia monitoare de PC, surubelnite, capsatoare… nu oameni), mizerie, miros urat, mancare de cobai, mutre blazate si scrabite (nu ma refer la pacienti). Spitalul e producatorul suprem de bani neimpozitabili. Vrei sa faci pipi si esti impobilizat la pat si ai nevoie de o asistenta sa te ajute? Daca ai la tine 5 lei te ajuta, vine la tine, ia banutzul frumos si discret, ma rog, nu-l ia…ca tu i-l bagi in buzunar (deci tu esti vinovatul, ea saraca nici nu-si da seama de ce faci tu…pana tarziu cand ai plecat din spital si nu mai are cum sa iti dea inapoi banii – dupa o saptamana in care incaseaza cate 5 lei o data la zece minute), si cu mutra superioara si scarbita, te ia in mod smuls de o mana, te grabeste pana la o buda si se uita la tine ca si cum ar vrea sa intelegi ca daca vrei sa te insoteasca pana la pat, mai ai de scos inca 5 lei din buzunar. E un fel de taxi si asta e costul pe ruta: pat – buda, tur – retur. Ok, spitalele ma ingrozesc!

Ma ingrozesc ele pe mine, dar tot la mana lor am ajuns. Mai nou fac niste injectii. Nu mi le autoadministrez ca nu stiu cum. Tb sa le fac intramuscular.

O varianta era sa-mi gasesc o prietena sa mi le faca, dar prietana respectiva e anul 4 la medicina….nu stiu cat de „usoara” e mana ei. Apoi, sa ma duc la policlinica mea de cartier unde sunt inregistrata, unde am si doctorul de familie, si sa mi le faca acolo cineva. Dar nu….Nu pentru ca ori de cate ori ma duc acolo e zi de puericultura!!!! E pliiiiiiin de copii de la cateva luni la 3 ani. Bun, cand nimeresc sa nu fie zi de puericultura, e plin de babe si mosi. Si cand ar putea sa fie o zi mai normala, sa ajung de dim, cu o ora inainte de program sa fiu inaintea copiilor, inaintea babelor si a mosilor, nu e doamna doctor. Daaaaaaaaar, cand e doamna doctor, dupa ce staaaaaau sa astept intre o ora si trei ore, si inca nu isi termina programul, doamna doctor este muuuult prea sictirita, si in loc sa ma consulte, imi tine prelegeri despre cat de rau imi va fi mai incolo pentru ca acum fumez. daca ii cer o adeverinta medicala, ii cer luna de pe cer. Si ei nu ii dau spaga. Nu dau spaga niciodata de altfel. Nu pot. Mi-e rusine. Jur. Mi-e rusine sa fac asta. De mine!

Ok, nici la policlinica. Asa ca trec zilele si nu imi fac tratament ca na, nu vreau sa dau bani pentru o injectie.

Bine, cutitul a ajuns la os, asa ca trebuie sa iau atitudine (tipic romanesc, din nou – pana nu vezi ca nu mai poti, nu faci nimic).

sexy-cloth-nurse-costumeAm biroul pe Calea Victoriei. Am la mine fiolele. Trebuie sa fac ceva. Am langa mine spitalul Grigorea Alexandrescu si clinica particulara Sanador.

Ce am ales?

Evident, SANADOR.

De ce? Ptr ca am fost operata la Grigore Alexandrescu de apendicita si nu mai calc acolo decat sedata, pe targa, fara sa fiu constienta. Bine, nu cred ca mai ajung acolo…in cel mai bun caz ma vor duce la Municipal, dar acum depinde de unde ma iau. OK. Am ales Sanador pentru ca e particular. Tot ca o paranteza, mama a fost operata acum cativa ani la Floreasca. A fost „cazata” intr-o rezerva de langa aripa spitalului care se transforma (daca nu era deja transformata) in clinica particulara. Bine, rezerva unde a stat mama arata decent, chiar lux – fata de ce eram eu obisnuita. Dar stiu ca vedeam prin usile maaaaari de termopan cum arata aripa particulara. Occident! Canapele mari, albastre, o receptie cu vreo 3 sau 4 receptioniste care zambeau de parca le placea ce fac acolo. Medici cu moace blande, care salutau si zambeau. Woooow. Ala era vreun bar undercover! CLAR. So, am fost marcata. Dar stiam ca daca vrei sa te tratezi acolo tb sa ai bani 🙂 Doooh. Cineva trebuie sa pleteasca acele canapele mari albastre si ranjetul cald de pe fetele cadrelor medicale.

Sanador. Ajung acolo la 18:30. Bine…ma gandeam ca o sa astept, stat la coada. Nop. Am intrat, m-au primit 3 receptioniste. Le-am spus ca vreau sa fac o injectie. Au chemat o asistenta, mi-au facut fisa, mi-au dat un card de membru si….mi-au facut bon! Inevitabil, mi-au facut bon. 11 lei. Atata costa la Sanador sa iti faci o injectie (cu fiola ta). Bai, 11 lei mi s-a parut enoooorm. Daca eu nu voiam in prima faza sa platesc un sfantz, acum trebuia sa dau 11 lei. Ce fac dom’ne astia pentru house311 lei? Pai intai te primesc intr-un loc (clinica – spital deja suna macabru, comunist) curat, luminos. Esti intampinat de oameni carora le pasa de tine, sau cel putin te mint frumos. Stai pret de 3 minute sa le spui de ce esti acolo ca apoi sa iti faca o fisa de pacient si sa iti inmaneze un card. Apoi te ia in primire asistenta care vine la prima chemare. Te pofteste intr-o incapare la fel de cuarat si primitoare. Desface o seringa (deci in 11 lei o platesti si pe asta + 2 ace), o incarca cu ser si apoi te pofteste pe un pat pe care il inveleste sub ochii tai intr-o fasa noua. Injectia doare la contact, apoi suportabil. Totul se termina in cateva secunde, cu un plasture mic si bej. Si pe asta dai 11 lei. Acum nici nu mi se pare mult. Chiar ok. Rezonabil. Ce mai…m-am scos ieftin! Toata treaba asta a durat 15 minute.

Asa ca DA. In momentul actual daca vrei ceva de calitatea, trebuie sa platesti pretul calitatii, iar calitatea este scumpa. Totul e pe bani, chiar si zambetul. Dar totul cu rolul de a te face pe tine sa te simti BINE. Asa ca ce alegi? Nu dai bani (nu pe bon, ca tot dai) si esti un nimic, nimeni, zero, sluga, rahat pe batz uzat, scuipat pe strada luat pe talpa pantofului, ori platesti pretul si esti soarele in jurul caruia se invart astrii. Well? Ce preferi?

Eu ma mai duc la Sanador si maine…si peste 3 zile, pana cand nu mai am injectii de facut. Apoi cred ca o sa-mi fac si niste analize. Ma duc domn’ne. E mitic dar adevarat: dau un ban, da stiu ca face (gen)

LATER EDIT

pe principiul: omul sfinteste locul, nu mai dau vina pe loc si dau vina pe oameni, sau nu mai dau vina pe oameni si dau vina pe sistem, dar ca sa vezi, sistemul tot de oameni e facut.

bun, nu mai dau vina pe nimeni. dar o data ce te frigi cu ciorba sufli si in iaurt, asa ca eu sunt la faza de suflat in iaurt. imi va trece repede, daca daca iar ma frig….iar voi sufla.

pana la noi experiente, imi fac injectii la Sanador.





Debusolat?…mais no!

21 12 2008

Adevarul adevarat: nu sunt in stare sa directionez lumea in orasul asta, si nici in altul. De mica, tata ma ducea cu masina oriunde, asa ca nu am fost niciodata curioasa sa vad pe unde o ia, era tata cu mine si asta imi ajungea. Cand tata a incetat sa mai fie langa mine, m-am descurcat, dar fara masina pt ca am vandut Dacia 1310 care nu mai intra in nici o viteza si ruginise de atata stat in fata blocului. Am permis de conducere de la 18 ani. Dar am condus de mai putin de 10 ori (nu luam in calcul scoala de soferi).

So, daca sunteti la volan…nu ma intrebati cum sa ajungeti in … Floreasca pt ca o sa va explic ce metrou/ tramvai/ troleibuz/ autobuz sa luati…si asta nu cred ca va e de folos.

Bine…oamenii nu stiu asta despre mine, asa ca am mare priza la intrebari legate de directii. Mai nou, un frantuz: 40+, urban, frumos imbracat – costum, palton, m-a oprit ft galant, m-a intrebat in ce limba prefer sa vbim, si a dorit sa stie cum ar putea ajunge in Floreasca. Nu ma descurc ft bine in franceza asa ca ii spun in engleza ca nu stiu sa-i explic cum sa ajunga cu masina in Floreasca. Dar il pot ajuta alti oameni, precum angajatii de la banca de langa sau de la salon. Ii urez o zi buna, imi cer scuze ca nu il pot ajuta si….ma departez, sau cel putin incerc. Dar pot? Deodata…Floreasca nu mai e asa de interesanta cat, ochii mei, sau locul meu de munca, programul meu de dupa servici, de maine…poimaine…Asa dintr-o data, era un imperativ categoric sa ne vedem la o cafea, pt ca ochii mei….(sunt in mod cert mai aproape decat este Floreasca). Am stat sa-i explic faptul ca ochii mei se duc impreuna cu restul corpului meu la birou, ca am intarziat, ca nu am timp de cafele si ca, in ciuda acestei discutii divagate de la subiectul de la care a debutat, mi-a facut placere sa-l cunosc, ii urez din nou o zi buna si plec, fara sa ma mai uit inapoi.

Daca la prima vedere mi s-a parut un tip galant, un francez de la mama lui, cu accentul lui superb si aerul aristocrat, la ultima vedere, cea de la despartire, mi s-a parut ordinar, profitor si libidinos.

Acum ma gandesc la faptul ca iar am sarit sa judec aspru in mod precoce (dar sunt revoltata): fatza mea de pustoaica de 17 ani a trecut nebservata atunci cand am reusit sa-l salut in franceza, sa intretin o converstaie in engleza, sa-i urez o zi buna si sa imi iau ramas bun din nou in frnaceza. Fermecatoare. Asa ca, probabil m-a trecut la 26+ si nu era asa revoltator sa putem bea o cafea si sa vbim despre…… Dar, revin, eram pe strada, am vbit cam 4-6 minute. Si am plecat de la „can you be so kind and give me some directions, I am lost and I have to get to Floreasca” si am ajuns la complimente si o invitatie la cafea destul de insistenta.

Dar, de ce nu? Profitam de orice ocazie. O fata frumoasa, sta la discutii…poate sta si la….discutii aprofundate.

shut_up_by_roseonthegreyNu dom’ne. O fata politicoasa, amabila. E atat de greu de crezut? Sunt asa rare exemplarele? Probabil ca da. Probabil ca reactiile puteau fi altele. Raspunsul putea fi simplu: nu, nu vorbesc nici o limba/ nu, nu stiu unde e Floreasca/ intors spatele si ignorat. Dar, daca tot mi-am luat din timp si am fost de ajutor…cat am putut, why do you push it? Sa inteleg ca in mintea lor suntem de 2 feluri: ori proaste, ori curve, asta daca nu ne-am intalnit la vreo conferinta unde am tinut un discurs si na…poate asa se poti abtine. Nu putem fi amabile. Adica…de ce e amabila? de ce sta si vbeste cu mine daca nu are un interes. Uite pt ca tocmai asta inseamna sa fii amabil – sa nu ai nici un interes personal, sa fii asa din simplul fapt ca esti om intre oameni.

E prima oara cand am contact cu o asemenea situatie, dar am auzit povesti despre asemenea situatii…si nu am fost revoltata, mi se parea o situatie anormala, dar nu m-a cutremurat prea mult Acum ca na, am patit si eu, mrrrr!

In final. sper ca acum, cel putin in mintea acestui om sa se fi creat si o a treia categorie: oameni (bun simt, amabilitate, politete, implicare, responsabilitate, cel putin). Ma rog…eu sper…dar cred ca sper degeaba! Sau…iar judec precoce.