Mai mult verde (si nu doar pe costumele medicilor)

12 04 2009
Anunțuri




Intrebarea saptamanii

10 01 2009

Cum a inceput saptamana, cum am venit la birou. Deci, am avut contact cu lumeaaaa! Colegii de la birou, indirect colegii – oamenii din firmele cu care lucrez/ pentru care lucrez.

Modalitatea de initiere a unei conversatii a fost, de fiecare data aceeasi:

Buna! La multi ani! Ce ai facut zilele astea?

O curiozitate exacerbata a omenilor din jurul meu asupra activitatilor mele din ultimele 2 saptamani in care nu am interactionat. Asta de parca stiau ei ce fac in restul zilelor. Nu…acum trebuia sa spun probabil cum am mancat 5 porci, 100 de sarmale, cum am baut liiitri de vin.

Well, asta am facut:

art070





siiiii……NINGE!

8 01 2009

Intr-un final, dupa ce de Craciun si de revelion nu a nins, ninge acum. 8 ianuarie si NINGE!

De pe Calea Victoriei, de deasupra bancii Transilvania se vede foarte frumos. Fulgi maaaari se agita prin aer grabindu-se sa tzeasa un covor alb (persan) peste asflatul gri, aproape inghetat.

Asa ca m-am oprit din….ce faceam si m-am uitat pe geam.

heavy-snow-in-bucharest

Ne uitam toti din birou pe geam ca la ceva nemaivazut. NINGE! Bine, I zicea ca ninge ninge…dar sa nu se astearna! Nu pe jos, nu mocirla! Si da, are dreptatea. Acum ninge frumos, e frumos pt ca suntem cocotzate aici, la caldura, cu calorifer langa noi. Dar cand va tb sa mergem acasa vom aluneca (cel mai probabil), iar daca nu continua sa ninga ne vom trezi cu o mocirla de toata splendoarea. Apoi, daca ninge mai mult, se va face ditamai stratul si, cum suntem luati prin surprindere, ne vom face loc pe strada printre zecile de masini prise (prin surprindere) intre micii (dar in crestere) nameti de zapada.

Eh…carpe diem. SA NINGA, ca tare frumos mai ninge.





No, tuuuuu!

30 12 2008

Mama e nascuta in Vrancea iar tata in Prahova. Eu in Bucuresti. Deci, eu ma consider a fi bucuresteanca. Nu imi imaginez viata altundeva decat aici (sau poate in Londra sau Barcelona).

Am destui amici, muuulte cunostine dar cativa prieteni. Am prieteni bucuresteni, moldoveni, ardeleni. Dar, pot sa spun ca ardelenii nu numai ca se distreaza cel mai bine dar emana anumite trairi extraordinare, isi recunos franc sentimenetele si sunt dispusi sa vorbeasca despre ele, sunt curajosi si stiu ca pentru ei – lumea e a lor.

ale

Am o prietena ardeleanca (are cei mai albastri ochi!). Imi este nespus de draga (ce am spus mai inainte o caracterizeaza intru totul). Am cunoscut-o la facultate, iar in anul I am exagerat cu o remarca (total nevinovata si extreeeem de naiva) si am suparat-o rau. Nu a mai vorbit cu mine un an si mai bine, an in care stiam ce a deranjat-o dar scuzele mele nu o multumeau, asa ca…nestiind ce sa fac sa imi dreg gafa, am recurs la tacere si diplomatie – respect pentru tacearea si nemultumirea ei. Dar ceva tot ne-a adus aproape si na, ca sa o parafrazes, am devenit prietene (am pozele a trei prietene in portofel, printre care si a ei – o poza muuult prea serioasa de la examenul de licenta)

Acum ea studiaza la Bruxelles. Master, un master pe care si eu mi-as fi dorit sa-al fac. De Craciun a venit acasa. De Craciun, de ziua ei (pe 27 dec), de revelion. Nu am vazut-o deloc. I-am trimis un sms de ziua ei si….nu stiu de ce, dar nu am vb cu ea pana acum.

Pana sa plece, eram mai mereu impreuna, dar cum a plecat eu m-am concentrat pe munca si masterul meu de aici. Se vedea clar ca ii simt lipsa ptr ca nu stiam ce sa fac. Ma plictiseam groaznic! Nu imi gaseam locul nicaieri si nimeni nu se compara cu ea. Dar totusi, nu am sunat-o pana acum. Poate maine. Asta spun mereu. Nu stiu ce sa ii spun, cum sa incep, despre ce sa o intreb mai intai. Dar imi e dor de ea. Tare dor. Tuuu, mi-e dor sa stii! (in timpul petrecut alaturi de ea si prietenele ei din Ardeal luam accentul, dar nu la perfectie….).

Ea m-a dus in Vama Veche – unde nu as fi acceptat sa merg ever. M-am simtit ATAT de bine! Acum as merge numai acolo. Dar stiu….nu o sa mai fie la fel. Ea era de acolo. Boema si plina de vise. Tanara si efervescenta. Timida dar entuziasta. Eu nu sunt asa…sunt cam pe acolo dar nu reusesc mereu sa o recunosc, iar ea, ma facea sa ma simt in largul meu, sa fiu EU fara nicio masca. Doar eram cu ea si era totul ft bine asa.

Acum o simt la fel de aproape dar nu stiu cum sa incep, pentru ca nu stiu cat de aproape crede ea ca sunt. Si asta este cenzura mea.

Un lucru e clar: ardelencele sunt noile moldovence (acum tu moldoveanco nu te supara ca si eu ma trag tot de p’acolo..dar na, momentul sinceritatii)! daca pana acum moldovencele au fost prezente la TV, in viata mondena, peste tot elogiate (sau nu), ardelencele vor fi la putere. Sunt o explozie de putere, pasiune, incredere si entuziasm.

and, at the and of the day: Tu Ale, maine te sun! Am zis!