Influenta social media in comunicare

29 05 2009

DEPINDE!

In cel mai clar mod, influenta pe care o are social media in comunicare depinde de o gramada de factori.

Da, e pe val acum sa faci o campanie folosind cat mai multe elemente de social media. E bine sa ai numele brand-ului pe care il reprezinti pe cat mai multe forumuri, bloguri, retele de networking. DAR, e bine sa fie acolo urmat de comentarii poztive. Ce te faci cand nu ai comentarii pozitive? In primul rand incepi sa te plangi….sa urasti ziua in care ai ales sa faci o campanie folosind online social media. Faci zeci de ture si arzi tigari in mod surescitat, gasesti trepadusi la care sa urli si pahare pe care sa le versi in frenezia care te-a cuprins.

OK. Te-ai calmat? (by the way…..in tot timpul asta in care ai aratat tuturor ca ai o situatie de criza, mesajele neplacute au curs in continuare, imaginea brand-ului tau este invaluita intr-o gaura neagra in care sa afunda din ce in ce mai mult)

So, de ce, sau de cine depinde tam-tam-ul cu influenta social media in comunicare? De tine. In special de tine ca om de strategie si apoi de tine ca om de PR.

Da, social media poate creea instant un puternic efect de buzz! Printr-o campanie de social media (online) un brand poate fi vizibil in cateva momente unui numar foaaaaaaaarte mare de useri, de potentiali/ actuali clienti. Mai mult si poate cel mai important, poate genera raspuns.

So, influenta (pozitiva sau negativa) depinde in totalitate de comunicator si de calitatea lui de BUN comunicator.

Evident nu e suficient sa lansezi un articol pe un site, un post pe un blog sau un topic pe un forum si apoi sa te astepti sa cuuurga feedback-ul (pozitiv). Tb sa intretii campania si sa o supraveghezi, tb sa te implici si sa reactionezi. Altfel, renunta pt ca vei ajunge la ars tigari in stil frenetic 🙂

Despre ce am discutat alataieri la Club Colocvio?…depsre asta. Am luat ca studiu de caz campania de vaccinare a fetitelor impotriva HPV.  De ce am vb tocmai de asta? Pt ca reactiile la aceasta campanie au fost intru totul negative in online (asa ca puteam sa venim noi „expertii” sa spunem: „vezi ma daca nu ai facut tu campanie pe social media”), ceea ce s-a reflectat cu brio si in offline – in rezultatele campaniei: s-au vaccinat cam 2% din populatia vizata .

Ok, activitatea mea la dezbatere a fost nula din punct de vedere vocal, am facut playback – am vorbit cu ochii (aprobator si neaprobator). Nu mi-a venit sa spun ceva. Nu aveam ce sa spun pt ca mi se parea atat de evident ca noi suntem din tabara PRO social media si cei doi reprezentanti ai companiei producatoare erau….aerieni, like nici macar nu stiau care e treaba cu social media asta care le-a cam „sapat” produsul.

Nu am plecat de acolo cu senzatia (macar) de a-i fi ajutat pe oamenii aia cu ceva. Nu ma refer strict la mine, pt ca eu am tacut stupefiata de cum se discuta pe genul – tot pe loc, pe loc, pe loc, ci la noi ca si conglomerat de experti in treburile astea. Na, eu nu sunt om de PR, nu sunt jurnalist, dar nitzica strategie pot. Cu toate astea mi s-a parut deplasat sa vbesc de cum actioneaza spirala tacerii la nivel de mental colectiv, cum sunt generate lanturi cauzale, care e drumul de la cauza la efect……..pana la urma, in ultimile 10 minute Victor Kapra a spus clar: „ia dom’ne 10 blogarashi, invata-i care e treaba cu vaccinul tau, cat de bun e si pune-i sa scrie, macar asa ca sunt ei lideri de opinie se mai tratifica in mintea oamenilor informatia CORECTA” (cam coleric si nerabdator de un final apoteotic dupa voce)

OK…..am stat 2 ore sa ajungem in ulimele 10 minute la concluzia asta? Asa semizei suntem ? Pe bune, asta a fost impresia cu care am plecat. S-a tras o concluzie in 10 minute, iar in rest am despicat alte fire in 15.

Dar, pe principiul – calu’ plecase – imaginea vaccinului este catastrofaaaaaaaaaaala!!! Deja nu stiu care isi mai face vaccinul asta fara sa aiba remuscari. Nenorocirea nu numai ca s-a intamplat, dar s-a amplificat la nivel de mental colectiv din totala lispa de informare si neglijenta in managementul unei situatii de criza (feed-backnegativ)

Bottom line – nu a fost constructiv. Nu stiu cu ce ganduri au placet reprezentantii companiilor in cazua, dar in afara de atacuri referitoare la bani si misculatii de business nimic palpabil la nivel de trategie de comunicare. Asa speriati erau incat la intrebarea: „veti face o campanie nou de informare – reinformare cu privire la efectele vaccinului?” raspunsul a fost: „nu stim inca, dar o sa va spunem” Ahhhh….ok, pai deasta suntem aici, sa va spunem cum sa o creati si sa o gestionati bine, sa nu mai fiti apoi stupefiati de reactiile negative (zise cu mult tact Piticu).

Eu sunt ultra pro (computers) social media…la dreaq, vand facebook!!!! Dar pe acei domni ar fi trebuit sa ii luam cu ABC-ul comunicarii, emitator – canal – cod – receptor, nu sa sarim pe ei cu prezentari despre social media. Normal ca s-au facut mici pe parcursul discutiilor iar la final au defulat – pe principiul: nu mai vrem nimic….nu intelegem nimic!!!! Pai pe ei vrem sa ii convingem noi sa faca promovare prin social media?…in 2 ore, o armata de oameni care mai mult vorbeau ca sa se auda vorbind inteligent? 😀 C’mooon. Like, intai ar fi tb sa ii ascultam pe ei si sa le intelegem campania…problema, background-ul. Dar, eu am ajuns mai tarziu, poate s-a intamplat asta…in cele 30 min pe care le-am pierdut. (mmm…clar). 

Aaaaaand, apropo de discutiia despre responsabilitate in social media, imi asum tot ce am spus/ scris ca na, si blogu’ meu se numeste asa cum ma numesc si eu. (gen)

Anunțuri




Riposta!

2 02 2009

Blogosfera, alt concept neinteles, arata local ca o curte de liceu: cu pustanii smecheri care te iau la palme in gasca, cu profesorii neintelesi, cu un set de valori ciudate. Orcine publica 3 injuraturi si 5 poze porno si are pareri clare are audienta si e la fel de blogger (deci interesant, bun si relevant) ca restul, pozitionandu-se peste ziare si ziaristi (depasitii care nu inteleg onlineul si ca trebuie sa faca ciocu mic, ca onlineul e la putere acum). Aceasta este scaparea jurnalismului? Aici vor migra cititorii de ziare? Ma indoiesc profund.

Cat de promotoare in ale online-ului sunt eu, nu ma pot abtine sa nu il aprob pe Dragos Manac, cel ce a scris vorbele de mai sus, pe care le-am absorbit cu rapiditatea unei plante mediteraneene in desert.

Astfel,  am remarcat in scris dar cu mult mai mult in gand faptul ca incepand cu finele anului 2008 si inceputul anului 2009, industria media nu inceteaza in a se isteriza cu privire la ascensiunea nemaivazuta a internetului si picajul colosal al presei scrsie (ca mediu de informare si mediu publicitar).

Noua strategie de marketing pentru 2009: utilizarea ca mediu publicitar a comunitatilor. Iar cum blogul aduna in jurul sau o comunitate, iar blogul este cel mai in voga tool de autopromovare, bloggerii sunt la mare pret si la mare cautare. Focus grupuri? No way! Adunam bloggerii si la cat scriu ei zilnic si la cat de informati sunt, sigur iese de vreo rebranduire cu cap. Foarte bine, foarte clar si deosebit de crisis oriented! Dar sa sustii ca presa scrisa va fi distrusa de comunitatile online, de vuietul creat in jurul paginilor personale, este o reactie ceva cam exagerata.

libertate1Puterea obiectivismului este cu atat mai mare cu cat am fost inconjurati atata timp de dominarea subiectivismului. Parca 1989 a fost ieri si deoadata reactionam, ne dezmortim si suntem plini de verva si entuziasm: putem exclama fara retinere si lipsiti de panica auto-coercitiva ca suntem liberi sa spunem ce vrem, cum vrem, cand vrem.  OK. Acum se intampla asa, dar tot acum s-a sesizat si potentialul paginilor de internet ce abunda in maxime, axiome si dezbateri obiective, dar prea mult, si in libertate de exprimare inteleasa ca injurii gratuite si limbaj de mahala lasat in deriva. Dar asta place cel mai mult:  scandalul, teribilismul lingvistic si pornografia.

Dar, cat va dura pana aceasta obiectivitate va fi la randul ei cumparata? Cat va rezista? Pentru ca, pe drept vorbind Rousseu are mare dreptate cand sustine faptul ca omul este bun de la natura, dar proprietatea privata il perverteste. In momentul actual, se naste noul val, ca o riposta – buna de la natura. Nu cred va ajunge la maturitate anul acesta si nici  la anul, dar ce este mai grav, este faptul ca, poate fi manipulat ft bine in perioada de incubare.

Main task: concentrare pe calitate nu pe cantitate, pentru ca altfel….nu am facut nicio treaba cu ingroparea presei si cresterea online-ului ca mediu de informare.





si daca am pupilele dilatate, ce?

5 12 2008

In ultimele zile, din cauza efuriei create de evenimentele la care am participat (Manafu face o treaba super cu evenimentele astea, la un mom dat cred ca o sa numim o strada dupa el), din cauza acetui blog pe care vreau sa-l intretin (bine…gen), din cauza astora de dau petreceri de final de an in fiecare joi seara, poate si din cauza tigarilor si a „stropilor” de alcool care imi ajung in trup….am pupilele cam dialatate! Da domn’e….sunt un planner cu pupile dilatate!

Si pt ca am pupilele dilatate primesc si intrebarea mirifica (evident fara rea intentie): auzi ma, tu te droghezi?Nu domn’e…..nu dorm bine.

Dar au fost si altii inaintea mea cu gluma asta. Uite eu acum am vazut-o si rad de 5 min in fata monitorului! Ce au nimerit-o!!!! ce ma simt!!!! Oare….ma vor?

Gavrila si Asociatii – Tractir





despre bloggeri

29 11 2008

In mod normal….in societatea in care ne aflam, daca se intampla o intamplare ce la un moment dat atinge un apaogeu din punct de vedere mediactic, aceasta intamplare trebuie cercetata.

Acum, se intampla blogul. Este controversat, este iubit, este urat….deci este de discutat despre el. Bun, si daca s-a tot discutat si nu s-a ajuns la nici o concluzie relevanta atunci trebuie in mod imperativ, cercetat. Ceea ce evident s-a si facut. Mai precis, Eliza Rogalski a facut acest lucru si a prezentatla Zilele Biz rezultatele unui sondaj realizat cu 19 bloggeri selectati din Top 30 ZeList.ro.

What Are You Sinking About by Eliza Rogalski





de ce am vrut sa am si eu blog?…

18 11 2008

De doua zile am blog.

De doua zile.

Toti prietenii mei au blog, majoritatea persoanelor cu care lucrez au blog (probabil ptr ca lucram in online si…tin pasul cu trend-ul), destul de multi alti oameni, amici, cunostinte vor sa-si faca blog.

Ce pot sa inteleg de aici? Ca lumea e tare nevorbita? sau poate ca sunt tare timizi si nu se pot exprima in mod liber in fata unui auditoriu, chiar daca format dintr-o singura persoana? sau poate pentru ca au atatea de zis incat simple convorbiri nu sunt suficiente? poate.

E clar, am multe intrebari, si sunt ferm convinsa ca exista tot atatea raspunsuri la intrebarile mele (sau poate chiar mai multe). In esenta, acest lucru imi place cel mai mult, o intrebare poate genera o multitudine de raspunsuri, de fapt, atatea raspunsuri cate persoane vad intrebarea, dar raspunsurile pot veni in acelasi timp fara sa se suprapuna, fara sa creeze un conglomerat indescifrabil, ilogic si ilizibil.

Prin urmare, am descoprit:am vrut si eu sa am blog din dorinta de a obtine raspunsuri, astept sa obtin raspunsuri (multe, diferite, sa ma pot decide). Dar mai mult decat atat, astfel esentialul, astept sa am intrebari care sa merite raspunsuri.