Cate alte lucruri frumoase pierdem?

22 01 2009

Dupa cum am sustinut intr-un post mai vechi, movie scenarios happen. In aceasta acceptiune, am primit un scenariu azi dimineata de la un prieten, scenariu rupt dintr-un film cu el si ea, in care el este un el iar ea este societatea.

Locatie:

Statie de metrou in Washington DC, o dimineata de ianuarie geroasa.

Momentul actiunii:

O zi obisnuita dintr-o statie de metrou, perioada contemporana

Descrierea personajelor:

El, un barbar cu o vioara

Ea (societatea) cele 2000 de persoane ce trec pe langa el

Descrierea actiunii:

El canta 6 piese de Bach timp de 45 de minute. In acest interval de timp cam 2000 de persoane trec prin statie, marea majoritate in drum spre serviciu.

Dupa 3 minute o femeie in varsta observa ca cineva canta la vioara, isi rareste pasii, sta o clipa apoi pleaca. Dupa 4 minute violonistul primeste primul dolar: o femeie lasa banii fara sa se opreasca si pleaca. 6 minute, un tanar se sprijina de zid, asculta putin, se uita la ceas si pleaca maiu departe. 10 minute: un baietel de 3 ani se opreste in timp ce mama il trage mai departe. Aceeasi situati s-a intamplat cu mai multi copii, de fiecare data parintii nelasandu-i sa asculte. 45 de minute cantate.

Doar 6 persoane sau oprit si au stat putin sa-l asculte. 20 i-au dat bani dar au continuat sa mearga. Violonistul a strans 32 dolari. Dupa o ora, s-a lasat linistea. Nimeni nu a observat, nimeni nu a aplaudat. O singura persoana l-a recunoscut.

att00051Violonistul nu era nimeni altul decat Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume.

A cantat unele dintre cele mai dificile piese muzicale, cu o vioara de 3.5 milioane de dolari.

Cu doua zile inainte Joshua Bell cantase in Boston cu casa inchisa, biletul fiind in jur de 100 dolari.

Prin urmare, intr-o locatie obisnuita, la o ora neadecvata, observam frumusetea?

Ne oprim sa o apreciem?

Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?

Observam si suntem pregatiti sa apreciem frumusetea daca nu suntem pre-anuntati ca o vom primi?

P.S. Interpretarea lui Joshua Bell intr-o statie de metrou a fost parte dintr-un experiment social organizat de Washington Post despre perceptiile, gusturile si prioritatile oamenilor.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: