Mitul lucrului bun: scump

7 01 2009

Din momentul in care am constientizat valoarea si puterea banului am fost trainuita dupa mitul: ce e bun e si scump, iar romanul e prea sarac sa isi cumpere ceva prost, asa ca va cheltui un car de bani pe lucruri ca na, sunt bune, dureaza mai mult, faci acum o investitie dar stii ca te tine.

Bine, electrocasnice, haine, bijuterii, masini, case…..Uite la mancare nu se mai aplica mitul, ptr ca mai nou, scump inseamna organic, fara e-uri, cu termen de valabilitate ft mic. Asa ca nu te mai tine o saptamana, te tine o zi dar stii ca asa te tine sanatatea (mai mult timp). Deci tot faci o investitie.

Tigarile scumpe sunt mai….bune (cum o fi asta), bautura scumpa e si ea mai buna (ficatul cred ca are orgasm daca bei un whisky de 10 ani).

Serviciile…si ele la fel, daca e mai scump, inseamna ca e mai bine, te trateaza mai bine, iti dau si o floare. Asta era mitul in care nu credeam. Sub nicio forma. De ce sa coste instalarea cablului la unu 5 lei si la altu 50 de lei? De ce la un spital sa coste injectia 11 lei si la altul sa fie 3 lei? Oricum spitalele ma ingrozesc (am umblat prin destule de-a lungul timpului) si imi dau senzatia constanta de incompetenta, muuuuuuuuuulta spaga (asistenta medicala = spaga), treaba facuta in graba (ca repara astia monitoare de PC, surubelnite, capsatoare… nu oameni), mizerie, miros urat, mancare de cobai, mutre blazate si scrabite (nu ma refer la pacienti). Spitalul e producatorul suprem de bani neimpozitabili. Vrei sa faci pipi si esti impobilizat la pat si ai nevoie de o asistenta sa te ajute? Daca ai la tine 5 lei te ajuta, vine la tine, ia banutzul frumos si discret, ma rog, nu-l ia…ca tu i-l bagi in buzunar (deci tu esti vinovatul, ea saraca nici nu-si da seama de ce faci tu…pana tarziu cand ai plecat din spital si nu mai are cum sa iti dea inapoi banii – dupa o saptamana in care incaseaza cate 5 lei o data la zece minute), si cu mutra superioara si scarbita, te ia in mod smuls de o mana, te grabeste pana la o buda si se uita la tine ca si cum ar vrea sa intelegi ca daca vrei sa te insoteasca pana la pat, mai ai de scos inca 5 lei din buzunar. E un fel de taxi si asta e costul pe ruta: pat – buda, tur – retur. Ok, spitalele ma ingrozesc!

Ma ingrozesc ele pe mine, dar tot la mana lor am ajuns. Mai nou fac niste injectii. Nu mi le autoadministrez ca nu stiu cum. Tb sa le fac intramuscular.

O varianta era sa-mi gasesc o prietena sa mi le faca, dar prietana respectiva e anul 4 la medicina….nu stiu cat de „usoara” e mana ei. Apoi, sa ma duc la policlinica mea de cartier unde sunt inregistrata, unde am si doctorul de familie, si sa mi le faca acolo cineva. Dar nu….Nu pentru ca ori de cate ori ma duc acolo e zi de puericultura!!!! E pliiiiiiin de copii de la cateva luni la 3 ani. Bun, cand nimeresc sa nu fie zi de puericultura, e plin de babe si mosi. Si cand ar putea sa fie o zi mai normala, sa ajung de dim, cu o ora inainte de program sa fiu inaintea copiilor, inaintea babelor si a mosilor, nu e doamna doctor. Daaaaaaaaar, cand e doamna doctor, dupa ce staaaaaau sa astept intre o ora si trei ore, si inca nu isi termina programul, doamna doctor este muuuult prea sictirita, si in loc sa ma consulte, imi tine prelegeri despre cat de rau imi va fi mai incolo pentru ca acum fumez. daca ii cer o adeverinta medicala, ii cer luna de pe cer. Si ei nu ii dau spaga. Nu dau spaga niciodata de altfel. Nu pot. Mi-e rusine. Jur. Mi-e rusine sa fac asta. De mine!

Ok, nici la policlinica. Asa ca trec zilele si nu imi fac tratament ca na, nu vreau sa dau bani pentru o injectie.

Bine, cutitul a ajuns la os, asa ca trebuie sa iau atitudine (tipic romanesc, din nou – pana nu vezi ca nu mai poti, nu faci nimic).

sexy-cloth-nurse-costumeAm biroul pe Calea Victoriei. Am la mine fiolele. Trebuie sa fac ceva. Am langa mine spitalul Grigorea Alexandrescu si clinica particulara Sanador.

Ce am ales?

Evident, SANADOR.

De ce? Ptr ca am fost operata la Grigore Alexandrescu de apendicita si nu mai calc acolo decat sedata, pe targa, fara sa fiu constienta. Bine, nu cred ca mai ajung acolo…in cel mai bun caz ma vor duce la Municipal, dar acum depinde de unde ma iau. OK. Am ales Sanador pentru ca e particular. Tot ca o paranteza, mama a fost operata acum cativa ani la Floreasca. A fost „cazata” intr-o rezerva de langa aripa spitalului care se transforma (daca nu era deja transformata) in clinica particulara. Bine, rezerva unde a stat mama arata decent, chiar lux – fata de ce eram eu obisnuita. Dar stiu ca vedeam prin usile maaaaari de termopan cum arata aripa particulara. Occident! Canapele mari, albastre, o receptie cu vreo 3 sau 4 receptioniste care zambeau de parca le placea ce fac acolo. Medici cu moace blande, care salutau si zambeau. Woooow. Ala era vreun bar undercover! CLAR. So, am fost marcata. Dar stiam ca daca vrei sa te tratezi acolo tb sa ai bani 🙂 Doooh. Cineva trebuie sa pleteasca acele canapele mari albastre si ranjetul cald de pe fetele cadrelor medicale.

Sanador. Ajung acolo la 18:30. Bine…ma gandeam ca o sa astept, stat la coada. Nop. Am intrat, m-au primit 3 receptioniste. Le-am spus ca vreau sa fac o injectie. Au chemat o asistenta, mi-au facut fisa, mi-au dat un card de membru si….mi-au facut bon! Inevitabil, mi-au facut bon. 11 lei. Atata costa la Sanador sa iti faci o injectie (cu fiola ta). Bai, 11 lei mi s-a parut enoooorm. Daca eu nu voiam in prima faza sa platesc un sfantz, acum trebuia sa dau 11 lei. Ce fac dom’ne astia pentru house311 lei? Pai intai te primesc intr-un loc (clinica – spital deja suna macabru, comunist) curat, luminos. Esti intampinat de oameni carora le pasa de tine, sau cel putin te mint frumos. Stai pret de 3 minute sa le spui de ce esti acolo ca apoi sa iti faca o fisa de pacient si sa iti inmaneze un card. Apoi te ia in primire asistenta care vine la prima chemare. Te pofteste intr-o incapare la fel de cuarat si primitoare. Desface o seringa (deci in 11 lei o platesti si pe asta + 2 ace), o incarca cu ser si apoi te pofteste pe un pat pe care il inveleste sub ochii tai intr-o fasa noua. Injectia doare la contact, apoi suportabil. Totul se termina in cateva secunde, cu un plasture mic si bej. Si pe asta dai 11 lei. Acum nici nu mi se pare mult. Chiar ok. Rezonabil. Ce mai…m-am scos ieftin! Toata treaba asta a durat 15 minute.

Asa ca DA. In momentul actual daca vrei ceva de calitatea, trebuie sa platesti pretul calitatii, iar calitatea este scumpa. Totul e pe bani, chiar si zambetul. Dar totul cu rolul de a te face pe tine sa te simti BINE. Asa ca ce alegi? Nu dai bani (nu pe bon, ca tot dai) si esti un nimic, nimeni, zero, sluga, rahat pe batz uzat, scuipat pe strada luat pe talpa pantofului, ori platesti pretul si esti soarele in jurul caruia se invart astrii. Well? Ce preferi?

Eu ma mai duc la Sanador si maine…si peste 3 zile, pana cand nu mai am injectii de facut. Apoi cred ca o sa-mi fac si niste analize. Ma duc domn’ne. E mitic dar adevarat: dau un ban, da stiu ca face (gen)

LATER EDIT

pe principiul: omul sfinteste locul, nu mai dau vina pe loc si dau vina pe oameni, sau nu mai dau vina pe oameni si dau vina pe sistem, dar ca sa vezi, sistemul tot de oameni e facut.

bun, nu mai dau vina pe nimeni. dar o data ce te frigi cu ciorba sufli si in iaurt, asa ca eu sunt la faza de suflat in iaurt. imi va trece repede, daca daca iar ma frig….iar voi sufla.

pana la noi experiente, imi fac injectii la Sanador.

Anunțuri

Acțiuni

Information

5 responses

7 01 2009
brontozaurel

Sunt situatii si situatii. Nu cred ca se poate generaliza in nici o directie. Am ajuns si eu intamplator in spital in vara dupa ce am fost agresata pe strada si nu mi-a cerut nimeni nici un ban, dar toata lumea s-a purtat exceptional cu mine. Conditiile din spital… partile nerenovate ar fi fost un bun decor pentru un film de groaza, iar partile renovate erau foarte aglomerate. Trist… omul care m-a operat mi-a zis ca ma va trimite acasa cat mai repede posibil, ca ei s-au obisnuit cu spitalul, dar nu e cazul ca eu sa mai stau in conditiile alea prea mult. Si in momentul ala mi-a fost mie rusine de rusinea lui… pentru ca nu e vina lor, ei si-au facut treaba foarte bine si nu as avea absolut nici un motiv sa ma plang de calitatea actului medical sau de felul in care s-au purtat cu mine ca oameni.

7 01 2009
Raluca Goia

Zi numele spitalului, daca e bun, daca e bun prin oamenii de acolo, sa se stie, sa ma duc si eu, ca uite….eu sunt ingropata in experiente nefaste.

7 01 2009
brontozaurel

Eu am fost la ortopedie la Spitalul Sf. Pantelimon.

Conditiile sunt jalnice pe unde nu s-a renovat (gandaci, paianjeni, usi care stau sa cada din balamale, vopsea cazuta partial de pe pereti, tevi sparte la baie => apa pe jos => patinoar, miros de urina pe culoare). + ca atunci cand am fost internata prima data in vara, la cateva saloane mai incolo erau niste indivizi care mie mi-au parut putin cam dubiosi (mai ales ca tocmai auzisem un asistent povestind de unii care ajunsesera in spital de la o nunta unde se luasera la bataie serios, iar unii isi amintisera ca au si sabii pe acasa in dotare… si ma tot gandeam sa nu fie unii din aia) care faceau galagie, ignorau semnele alea cu fumatul interzis. Asta pe partea de horror. A, + ca se poate intampla sa li se termine leucoplastul (poate si altceva… leucoplast s-a intamplat sa se termine chiar dupa ce mi-a fixat mie bandajul) si sa trebuiasca sa le ceara rudelor pacientilor sa dea o fuga pana la cea mai apropiata farmacie sa cumpere.

Partea buna a fost felul in care s-au purtat toti cu mine, chiar daca in noaptea aia eu am ajuns acolo fara acte, fara telefon, fara bani, cu paie, iarba, frunze, pamant in cap. Medicul si rezidentul care erau la camera de garda in noaptea aia au avut o rabdare fenomenala cu mine, chiar daca eu eram putin ostila la inceput cand nu intelegeam de ce ma tot intreaba ce am patit in loc sa ma repare odata si sa ma trimita repede acasa (bleaga ce eram, eu chiar imi imaginam ca nu va trebui sa raman in spital). Sus in salon, doua infirmiere au stat mai bine de o ora de vorba cu mine pana m-am mai calmat. Si nimeni nu mi-a cerut nimic.

Bineinteles ca am vazut oameni strecurand bani mai mult sau mai putin subtil. Bineinteles ca la o zi dupa aceea au ajuns si ai mei care au mers pe ideea ca trebuie sa dea bani in dreapta si in stanga, chiar daca stiu ca nu le-a cerut nimeni nimic si mai tarziu mi-au zis chiar ei ca omul care m-a operat a refuzat initial plicul. Probabil ca faceam mai bine daca nu-i anuntam… desi ar fi iesit urat sa vina pe neasteptate la mine si sa ma gaseasca bandajata ca o mumie.

7 01 2009
Raluca Goia

Ai avut fatza de om bun, nu pareai sa ai acasa colectia de sabii ninja, iatagane, cutite de tocat…maini si picioare.
Oricum, din cate imi povestesti ai trecut printr-o experienta traumatizanta, si la locul atacului si la spital printre fauna existenta, dar uite, oamenii se uita si la oameni si apoi trateaza. Eu asta spun. Conteaza si omul, iar in momentul in care probabil erau satui pana peste cap de ce vedeau in jur: batai aiurea la nunti de smecheri si manelisti cocalari…etc, cand te-au vazut, le-a venit cheful de tratat 🙂

28 06 2012
adriana

Ce fel de injectie ai facut raluca?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: