No, tuuuuu!

30 12 2008

Mama e nascuta in Vrancea iar tata in Prahova. Eu in Bucuresti. Deci, eu ma consider a fi bucuresteanca. Nu imi imaginez viata altundeva decat aici (sau poate in Londra sau Barcelona).

Am destui amici, muuulte cunostine dar cativa prieteni. Am prieteni bucuresteni, moldoveni, ardeleni. Dar, pot sa spun ca ardelenii nu numai ca se distreaza cel mai bine dar emana anumite trairi extraordinare, isi recunos franc sentimenetele si sunt dispusi sa vorbeasca despre ele, sunt curajosi si stiu ca pentru ei – lumea e a lor.

ale

Am o prietena ardeleanca (are cei mai albastri ochi!). Imi este nespus de draga (ce am spus mai inainte o caracterizeaza intru totul). Am cunoscut-o la facultate, iar in anul I am exagerat cu o remarca (total nevinovata si extreeeem de naiva) si am suparat-o rau. Nu a mai vorbit cu mine un an si mai bine, an in care stiam ce a deranjat-o dar scuzele mele nu o multumeau, asa ca…nestiind ce sa fac sa imi dreg gafa, am recurs la tacere si diplomatie – respect pentru tacearea si nemultumirea ei. Dar ceva tot ne-a adus aproape si na, ca sa o parafrazes, am devenit prietene (am pozele a trei prietene in portofel, printre care si a ei – o poza muuult prea serioasa de la examenul de licenta)

Acum ea studiaza la Bruxelles. Master, un master pe care si eu mi-as fi dorit sa-al fac. De Craciun a venit acasa. De Craciun, de ziua ei (pe 27 dec), de revelion. Nu am vazut-o deloc. I-am trimis un sms de ziua ei si….nu stiu de ce, dar nu am vb cu ea pana acum.

Pana sa plece, eram mai mereu impreuna, dar cum a plecat eu m-am concentrat pe munca si masterul meu de aici. Se vedea clar ca ii simt lipsa ptr ca nu stiam ce sa fac. Ma plictiseam groaznic! Nu imi gaseam locul nicaieri si nimeni nu se compara cu ea. Dar totusi, nu am sunat-o pana acum. Poate maine. Asta spun mereu. Nu stiu ce sa ii spun, cum sa incep, despre ce sa o intreb mai intai. Dar imi e dor de ea. Tare dor. Tuuu, mi-e dor sa stii! (in timpul petrecut alaturi de ea si prietenele ei din Ardeal luam accentul, dar nu la perfectie….).

Ea m-a dus in Vama Veche – unde nu as fi acceptat sa merg ever. M-am simtit ATAT de bine! Acum as merge numai acolo. Dar stiu….nu o sa mai fie la fel. Ea era de acolo. Boema si plina de vise. Tanara si efervescenta. Timida dar entuziasta. Eu nu sunt asa…sunt cam pe acolo dar nu reusesc mereu sa o recunosc, iar ea, ma facea sa ma simt in largul meu, sa fiu EU fara nicio masca. Doar eram cu ea si era totul ft bine asa.

Acum o simt la fel de aproape dar nu stiu cum sa incep, pentru ca nu stiu cat de aproape crede ea ca sunt. Si asta este cenzura mea.

Un lucru e clar: ardelencele sunt noile moldovence (acum tu moldoveanco nu te supara ca si eu ma trag tot de p’acolo..dar na, momentul sinceritatii)! daca pana acum moldovencele au fost prezente la TV, in viata mondena, peste tot elogiate (sau nu), ardelencele vor fi la putere. Sunt o explozie de putere, pasiune, incredere si entuziasm.

and, at the and of the day: Tu Ale, maine te sun! Am zis!

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

6 01 2009
Alexandra

Hai sa dam la teatru!

6 01 2009
Raluca Goia

o sa dam si la teatru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: