Sambata seara: avem examen la actorie

14 12 2008

Sambata seara inseamna in mod uzual un oras plin de taxi-uri, cafenele pline pana la refuz, cluburi de orice gen mustind a alcool si nori densi de fum de tigare, agitatie si zumzet, Mall-uri aglomerate, coada la fast-food ca in zi de lichidare de stoc la Luis Vuitton, tocuri inalte, valuri de parfum din toate partile, si mai nou – globuri colorate atarnate pe Magheru….

Asta pentru unii.

Pentru altii, sambata seara inseamna: examen. Examen la actorie, iar examenul la actorie se da cu public.

Aseara, la ora 19:00 fix, zece studenti ai anului III din cadrul UNATC, au avut examen. Au jucat piesa: Croitor de dame a lui Georges Feydeau.

Zece tineri au fost, pentru aproape 2 ore, sot, sotie, amant, amanta, sluga, soacra, doctor, croitor, bolnav, pacient, client, homosexual. Zece tineri au recreat o poveste, au fost altcineva in rol dar aceeasi in simturi. Acesti zece tineri au fost admirabili. Pentru ei, sambata seara a fost ceva, pentru ca ei, sambata seara, au fost voit – altcineva.

Sambata seara a insemnat pentru ei o alta lumea, un alt decor, o alta poveste, alte senzatii si multe emotii. Sambata seara a insemnat aplauze apluaze aplauze apluaze apluaze.

Sambata seara a inseamnat flori si lacrimi de bucurie, de emotie, de satisfactie, de autosuficienta.

Pentru mine, sambata seara a insemnat bucurie si emotie. Am sorbit fiecare replica si am tresarit la ficare emotie transmisa atat de coerent de pe scena. Nu am putut sa rad, cu toate ca piesa a abundat de momente comice (autorul piesei, creaza un teatru liberator, unde personajele au fost puse in situatia dramatica si observate din toate unghiurile comice). Am fost cu totul incatusata, absorbita de ceea ce vedeam. Ma uitam la expresivitatea gesturilor, a mimicii si aveam emotii. Ma furnicau palmele si simteam ca imi tremura atunci cand vedeam ca unul dintre personaje ridica ceasca de cafea de pe masa. Mi-era frica sa nu o scap(e). Cat a durat examenul, am simtit ca nu mai am stare pe scaun, aveam spasme musculare (neobservabile) atunci cand situatia se rastrurna la cateva momente dupa ce parca isi intrase in ritm.

Voiam si eu sa fiu pe scena! Simteam ca stiu replicile, ca sunt acolo, alaturi de ei, ca sunt si eu un personaj. Si am fost. Am fost unul dintre personajele spectacolului: am fost publicul. Acel public implicat si pasionat. Nu eram singura. In jurul meu erau studentii, colegii celor zece de pe scena. Erau toti atenti. Sala se cutremura de emotii, atat de pe scena cat si din public. Iar finalul…..finalul a fost pur si simplu eliberator. APLAUZE!

Am vrut si eu sa fiu ca ei. M-am pregatit 2 ani. Am dat examene. Am avut emotii. Am fost plina de enrgie si entuziasm. Altii au fost pragmatici si calculati, iar eu nu atat de convinsa…sau poate, resemnata cu sacrificiul, si am renuntat. Am renuntat fizic. Iar dumul meu nu a fost care UNATC ci catre SNSPA – FCRP. Acolo merg si acum, la master. Ma specializez in publicitate. Dar inca joc. Un alt joc, pe o alta scena, cu alti spectatori.

Sambata seara, va recomand: mergeti la examenele de la actorie!

LATER EDIT

Va recomand sa mergeti la teatru. Incercati altceva si veti primi altceva. Personajele sunt intre voi, intre noi, in fata noastra. Sunt oameni ca si noi, iar intre noi este doar aer si nimic altceva. Nici un paravan, nici o holograma. Sunt la 2 metri in fata. Mai real de atat, crezi ca poti primi intr-o sala de cinema?

Anunțuri

Acțiuni

Information

5 responses

17 12 2008
flory

Imi place schimbarea. Ti se potriveste mai bine acest rol, dupa mine. Cred ca ar fi frumos sa adaugi si niste poze facute de tine. SUCCES!

17 12 2008
Raluca Goia

Flory, nu sunt un fotograf atat de bun, dar merita incercat…gen 🙂
Iar cu rolul meu, acum l-am ales pe acesta, cu acesta merg mai departe, cat mai bine posibil (sper…cred…as vrea)

18 12 2008
hmmm

mi se par emie sau imi miroase pe undeva pe aici a persoana putin frustrata???
ba teatru | ba PR | ba btl | ba media hmmm sa inteleg k iti place foarte mult salata??? uneori e buna asa vara gen 😛

19 12 2008
Raluca Goia

salata ca e de dieta! tu ai prefera ceva mai consistent, sa spunem …. o ceafa de porc? Asta e buna iarna, gen!

19 12 2008
Raluca Goia

hmmm, tu esti din categoria: „drumul drept in viata, tatuca m-a invatat”.
nu te abate ca….aoleu, cine stie ce ti se poate intampla!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: